Image
image
image
image


 


Pietrăritul în Moldova are obârşii dintre cele mai vechi. Percepută ca materializare a veşniciei, ca locul cel mai nimerit al sălăşluirii sufletelor strămoşilor, piatra, sumar sau migălos prelucrată şi-a găsit cele mai diverse întrebuinţări, prin stăruinţa continuă a oamenilor de a conferi durabilitate lucrurilor.
La cele mai vechi case cu temelie, aceasta consta doar în blocuri mari din piatră sumar finisate, dispuse la colţurile construcţiei, peste care se aşezau tălpile casei. În Băiceni-Iaşi, spre exemplu, au început să fie construite, la sfârşitul ultimului război mondial, case pe furci înfipte în pământ, dar cu temelie de piatră între ele.
Apoi, marile construcţii din piatră ridicate în perioada medievală pe tot cuprinsul Moldovei: cetăţi, curţi domneşti, biserici, aşezăminte monahale şi conace boiereşti fortificate mai apoi, nu puteau fi desigur realizate fără aportul autohtonilor. Lucrând alături de meşteri din afara provinciei, pietrarii moldoveni au preluat unele tehnici de construcţie, tipuri de unelte şi elemente de ornamentică, pe care le-au adaptat nevoilor lor.

3d arte

La Deleni-Hârlău se păstrează încă amintirea construirii zidului de incintă cantacuzinesc. Toţi locuitorii satului, înşiruiţi din deal, de la „Pietrărie” şi până-n locul construcţiei, au purtat piatra din mână-n mână, fără oprire până la finalizarea lucrării. Experienţe asemănătoare au avut sătenii din Deleni şi cu ocazia zidirii coşerelor boiereşti, a hanului domnesc şi a conacelor Ghiculeştilor. Se explică astfel preluarea de către arhitectura populară din zonă a contraforţilor din piatră la garduri, boltirea şi încheierea cu cheie de boltă (împănare), deseori fără nici un liant, a podurilor, podeţelor şi beciurilor, abundenţa temeliilor şi zidurilor din piatră.
Pietrarii devin, în timp, artişti desăvârşiţi, măiestria lor regăsindu-se în stele funerare, stâlpi de pridvor şi de poartă, colaci de fântână ciopliţi dintr-un bloc sau mai multe bucăţi, monumente ale eroilor, poduri; apogeul exprimării artistice în piatră a centrului de la Tansa a fost atins prin realizarea conacului de la Schinetea, aparţinând mareşalului Prezan, edificiu la înfrumuseţarea căruia şi-au adus aportul şi şcheenii.

Putem admira şi astăzi prin părţile Orheiului case construite în prima jumătate a secolului XX ce au la prispă sau la poartă frumoşi stîlpi ciopliţi din piatră, în vârful cărora se desface, în petale, Floarea de Orhei. Mai putem întîlni meşteri cioplitori în părţile Sorocii în satul pietrarilor, Cosăuţi, și, spre sud,  pe malul Nistrului, în judeţul Edineţ şi Orhei unde folosesc piatra din carierele locale, cioplind hogeaguri, stîlpi la poartă, uluce de adăpat vitele, cruci şi troiţe sau zidind garduri. Brâuri de casă și garduri din piatră se mai fac și acum, în satele unde sunt cariere de piatră sau în cele de pe marginea râurilor, cum e Horia, ”satul pietrei”, din nordestul județului Botoșani unde bărbații sunt cioplitori din tată în fiu.

3d arte 3d arte

Un punct de referinţă pe harta prelucrării artistice a pietrei în România îl reprezintă centrul de la Şcheia-Vaslui. Creaţiile meşterilor de aici se impun deopotrivă prin originalitatea formelor cioplite şi prin motivele arhaice dăltuite pe unele dintre lucrările lor. Stâlpii de piatră de la porţi sunt rotunjiţi la partea superioară, amintind de formele antropomorfe. Pe suprafaţa unde este sugerat „capul” se sculptează, de cele mai multe ori, rozeta cu şase petale, cunoscutul motiv popular.

O valoare artistică, spirituală şi simbolică deosebită au crucile din Şcheia, în fapt basoreliefuri realizate pe blocuri paralelipipedice din piatră, conţinând crucea şi alte simboluri creştine, inscripţii cu caractere latine sau chirilice, precum şi diverse motive ancestrale: rozeta, soarele şi luna antropomorfizate, pomul vieţii, pasărea suflet. Nu puține sunt și monumentele funerare evreieşti durate în piatră, pe care motivele ebraice sunt  împletite cu cele populare româneşti.

 


 

image
image