Image
image
image
image


 


Meșteșugul multimilenar al olăritului a apărut din necesitatea preparării și păstrării hranei zilnice, ca și din aceea a satisfacerii practicilor magice sau rituale de către populația stabilă de agricultori de pe aceste meleaguri. Durată dintr-un material aparent fragil, ceramica stă mărturie a continuității noastre pe aceste locuri. În timp, ea și-a pierdut funcția preponderent ritual-simbolică, funcția utilitară a cedat și ea locul produselor industriei casnice, dar continuă să reziste și astăzi funcția estetică a ceramicii (valorificată mai ales cu prilejul târgurilor de artă populară).

c

Ceramica pictată din Moldova își are începuturile acum 5000 și e denumită după un toponim moldav, Cucuteni. Este în legatură cu teritoriile din răsăritul acestei regiuni și probabil cu zone mai îndepartate din Asia unde se obișnuia decorația pictată. Toate tipurile de vase din cultura Cucuteni se remarcă prin decorul pictat în alb, roșu și negru. Suprafața vasului era acoperită cu un strat subțire de culoare albă. Peste acest fond de culoare albă se aplică roșul, în asa fel incât să rezulte, din fondul vasului, motivul decorativ care apoi era înrămat cu o dungă neagră. Motivele principale sunt spirala și meandrele la care se adaugă banda în zig-zag, triunghiul, rombul s.a. Spirala fugătoare, întâlnită și în ornamentarea altor culturi neolitice ce au cultivat motivul spiralei, constituie una dintre cele mai reușite maniere de a folosi spiralele care, rotindu-se orizontal, dau impresia de mișcare infinită.
Toata ceramica cucuteniană a fost lucrată cu mâna, fără folosirea roții olarului. Anumite detalii de pe pereții vaselor arată că îndepărtații precursori ai ceramiștilor de astăzi foloseau unelte de lemn, de os și de lut ars pentru modelarea vaselor.Elemente cucuteniene se regăsesc și astăzi în arta populară românească, în piesele realizate de meșterul botoșănean Petru Maxim, de un pronunţat caracter decorativ, sau ale ieșencei Ionela Mihuleac, ce readuce în atenţia contemporanilor decorul spiralo – meandric specific acelui tip de ceramică, în vase cultice, vase fructieră cu picior, opaiţe, farfurii, sfeşnice.

c3darte 3d


Reunind trei mari grupe, ceramica neagră, ceramica roșie smălțuită și cea roșie nesmălțuită, ceramica populară prezintă un vast repertoriu de forme și ornamente, determinate atât de tehnicile de lucru, cât și de utilizarea pieselor adaptate diferitelor necesități casnice. Criteriul fundamental după care poate fi împărțită ceramica populară în ceramica neagră, de tradiție dacică, care se regăsește în câteva centre din Basarabia și in nordul Moldovei și ceramica roșie, de tradiție romană, este felul de ardere a vaselor in cuptor.  Ceramică roșie nesmălțuită se lucrează astăzi mai rar, un vechi centru care rezistă datorită unui singur meșter fiind Pârcovaci, lângă Hârlău. Vase nesmălțuite, de diferite dimensiuni, face și meșterul basarabean Iurie Cucuetu din Drochia, Soroca.
Ceramica roșie smălțuită și decorată suportă un proces de angobare (aplicarea unui strat fin de pastă  de lut apoasă) pentru a se crea fondul pe care se pune culoarea ce va decora vasul. După uscarea angobei se decorează fiecare vas, apoi se aplică stratul de smalț, urmând arderea acestuia. Tehnicile de ornamentare: stropire și scurgerea culorii, aplicarea cu cornul, aplicare cu pensula a culorilor. La Dumești, Iași,  un cunoscut centru de ceramică roșie smălțuită ornamentată a dispărut odată cu meșterul Jenică Castan, însă la Schitul Stavnic, olarul Dumitru Ifrim și familia meșterului Luchian meșteresc încă vase utilitare : chiupuri pentru umplut borşul, borcanele, lăptăreţele, căni, ulcele, oale de sarmale. La Brădești, în Vaslui, Vasile Catelea, la aproape 80 de ani, modelează lutul cu multă migală, pricepere şi răbdare. Brădeştiul este unul dintre cele mai renumite centre de ceramică neagră şi roşie, smălţuită din ţară. În Chișinău, Andrei Sclifos sau la Ungheni, Lilian Scutelnic, sunt meșteri care modelează ceramica roșie manual, în obiecte de mici dimensiuni, preponderent cu destinație de suvenir: oale în miniatură, figurine, sfeșnice sau clopoței.În Botoșani, regăsim lucrată și comercializată cu succes ceramica de tip Kuty, deosebită prin tehnica „sgrafitto” (decor de factură romano-bizantină), adusă din zona Rădăuți, meșterița Sonia Iacinschi ducând, de fapt, mai departe meşteşugul preluat de la maestrul Corneanu.

c


Ceramica neagră, ceramică ce suportă două cicluri de ardere, odată la roșu (ardere oxidantă), apoi la negru (ardere reducătoare), este o  ceramică funcțională a cărei frumusețe provine din volumetria formelor. Tehnicile de decorare sunt puține: lustruire cu piatra sau cu o bucată de piele, ornamentare cu fichieșul (pieptenele), ornamentare cu rotița (la ceramica veche). Efectul decorativ obținut este remarcabil: urmele cenușii lăsate de piatră se armonizează într-un fel inedit cu negrul metalic al vasului. De o rară frumusețe și acuratețe a tehnicii este ceramica neagră decorativă a familiei Triboi din Ciorăști, ce păstrează meșteșugul din tată în fiu.      
Deosebită e tehnica de pictare cu var a moșoaicelor, o ceramică rituală, făcută la Poiana în județul Iași. E suficient să vezi vasul extrem de sobru, dar cu forme de minunată eleganță, al căror decor efemer este de parcă, pe vasele negre destinate cultului morților, ar fi înflorit deodată pomi din ceea lume.

Ceramica s-a bucurat, de altfel, de un adevarat cult în civilizația rurală românească. Recipiente speciale însoțeau cele mai importante evenimente ale vieții omului, de la primul scăldat al noului născut în apa încălzită în vas curat, care suna bine (ca pruncul să capete glas frumos!), până la înmormântare, când se sparge o oală, o dată cu sfârșitul unui destin. În aproape toate centrele de olărit s-au lucrat vase speciale destinate oficierii unor datini strămoșești. Din aceastș categorie amintim numai tradiționalele „moșoaice” realizate din ceramică neagră la Poiana Deleni (Iași), și din ceramica roșie nesmălțuita la Zgura (Vaslui), precum și oale de Moși, de forme diferite, ce se dădeau de pomană pline cu vin sau cu diverse mâncăruri rituale. Numeroasele obiecte ceramice utilizate în scopuri rituale, ne obligă practic să dăm dreptate bătrânilor care spuneau ca „vinul nou este mai bun băut din vase de lut”, cât și unei practici des întâlnită pe vremuri și anume aceea de a introduce în butoiul cu vin cioburi de oale sparte, despre care se spune că îmbunățatește sensibil calitatea vinului.



 

image
image