Image
image
image
image


 


Obiceiuri de iarnă

Momentul trecerii de la Anul Vechi la Anul Nou e precedat de un întreg șir de ritualuri care se desfășoară pe parcursul celor 12 zile ”cosmogonice”, de la Crăciun până la Bobotează. Perioada aceasta cunoaște o mare varietate de obiceiuri, în care elemente creștine și precreștine se înlănțuie într-o  atmosferă fără termen de comparație cu celelalte sărbători de peste an.

Astăzi, într-o lume aflată în plină desacralizare, aceste tradiții și obiceiuri sunt încă păstrate și transmise, o explicație fiind aceea că, deși semnificațiile inițiale s-au estompat, caracterul lor ludic și spectacular este ceea ce antrenează întreaga comunitate.

Urările, dorințele de bine și de belșug pentru noul an, îndreptate asupra apropiaților sau asupra întregii comunități au parcă, mai multă forță,  transmise prin glasurile reunite ale grupurilor de colindători sau prin puterea, exorcizantă și, în același timp, vitalizantă a jocului cu măști.

3d arte 3d ar te 3 d arte 3d art e

Acesta din urmă, practicat în alaiuri în mai toate satele Moldovei, dincolo de atracția pe care o exercită prin costumele spectaculoase, prin măștile zoomorfe și antropomorfe bogat decorate, vin cu o întreagă gamă de simboluri magico-religioase, atât a deghizării propriu-zise cât și a scenariului. Se spune că reprezintă spiritul strămoșilor, care prin intermediul animalelor totemice, al dansului frenetic și al cuvântului, participă la ceremonialul morții și al renașterii naturii, invocând  fertilitatea, bunăstarea și sănătatea pentru anul ce vine. Scenariul jocului cu măști animaliere este în linii mari, același, o metaforă a sacrificiului și a salvării: moartea animalului e urmată de jelirea dramatică a acestuia și apoi, în registru antagonic, de bucuria paroxistică a reînvierii lui. Vedeta spectacolului cu măști este, indiscutabil, jocul caprei, întâlnit fără excepție în toate zonele, probabil datorită rolului acestui animal în economia tradițională. Alte personaje des întâlnite sunt ursul, cerbul, calul, animale totemice încă de pe timpul dacilor.

3d arte 3d arte 3d arte 3d arte 3d a

Trebuie spus că o categorie de măști foarte veche, și foarte rar întâlnită astăzi e cea a Moșnegilor, personaje terifiante prin înfățișare, care reprezintă cultul morților, și al căror dans simulând lupta voinicească, în zgomotul tălăngilor prinse la brâu, trimite cu gândul la ritualurile de îmbărbătare și alungare a duhurilor rele dinaintea luptelor tribale. Fiindcă, în timp, măștile rituale au devenit  măști de spectacol, locul Moșnegilor a fost luat de arapi, căldărari, urâți, lăieși, păstrându-se așadar urâțenia ca funcție apotropaică (de alungare a răului).

Cu timpul, scenariile acestor jocuri au fost completate cu teme laice, cu iz istoric, atestând amprenta lăsată în mentalul colectiv de unele figuri, etnii sau categorii sociale: Ștefan cel Mare, Turcii, Iancu Jianu (Jienii), Haiducii etc.

În ziua dinaintea nopții de Anul Nou se mai umblă cu Plugușorul. Copiii, mai ales, iar, mai pe seară, flăcăii,  cu clopoței, tobe și buhai, intră în curțile oamenilor și recită urătura care e, în fapt, o odă adusă muncilor de primăvară și fertilității. Urările celor mici continuă și în dimineața zilei de 1 ianuarie, prin obiceiul semănatului, cu grâu, gospodarii ale căror case sunt semănate așteptându-se la un an rodnic și bogat

 

Alaiuri cu măști

Alaiul de la Ruginoasa

În fiecare an, pe 31 decembrie, dimineaţa, la Ruginoasa,î n județul Iași, tradiţia îşi spune cuvântul. De peste jumătate de secol, tineri cu măşti înfiorătoare şi ciomege îşi dispută supremaţia în sat, sub privirile a mii de spectatori din toate colţurile ţării, care încurajează lupta. Se bate Dealul cu Valea. După nici un ceas, cîştigătorii sărbătoresc victoria bătând cu măciucile în pământ, gonindu-i pe învinşi. După luptă, învingătorii – flăcăi numai buni de însurătoare – schimbă măştile cele urîte şi grele cu foarte frumoase comanacuri şi petrec în mijlocul satului alături de urşi, capre, cerbi, păuni, ţigani, mirese sau irozi. Aceasta este Malanca, obicei vechi de peste jumătate de veac. Bătrânii satului nu îşi mai amintesc de unde a izvorât acest obicei, dar ştiu că şi atunci cînd erau ei tineri era cam tot aşa.

Traditia, veche de peste o sută de ani, spune ca grupul de învingători „deţine controlul“ asupra tuturor localităţilor şi grupurilor de tineri din partea locului. Tot tradiţia spune ca această bătălie reprezintă confruntarea dintre relele vechiului an şi - tot ca un premiu – câștigătorii vor fi „primii la fete“ tot anul.

 

Capra de stuf și Moșnegii din Popeşti

Alaiul caprei de la Popeşti, constituie componenta principală a desfăşurării carnavalurilor populare cu măşti de Anul Nou. Ca variante ale străvechilor Țurca sau Brezaia, măştile de capre au aceleaşi semnificaţii. Asemănarea lor se desprinde şi din joc, clănţănitul maxilarului inferior fiind element permanent întâlnit la aceste măşti. Capra este jucată de un flăcău care imită, în ritmul tobelor, salturile animalului. Capul caprei este făcut din lemn, acoperit cu blană de iepure, iar maxilarul inferior este mobil şi poate fi izbit de cel superior. Coarnele sunt făcute din crengi de lemn cioplite, iar barba din blană de iepure. Masca de capră este completată de costumul format dintr-un ţol, de mărimea unei piei de capră, pe care sunt cusute cu andreaua şi întărite cu aţă de cânepă, vârfuri de stuf. Alaiul Caprei este însoțit de 4 măști de Moșnegi, confecționate din stuf, pene, cârpe colorate și boabe de fasole în locul dinților, care dansează în cerc, în ritm de tobă și de tălăngi. Interesant este ritualul alegerii celor care vor purta aceste măști. În prezența tuturor membrilor comunității, flăcăii satului se iau la trântă, ultimii patru rămași în picioare fiind cei privilegiați să facă parte din alai.

 

Struţul de la Mădârjac

 Masca de struţ a fost identificată în mai multe localităţi din judeţul Iaşi, dar în zilele noastre este întâlnit din ce în ce mai puţin. La Mădârjac, struţul este confecţionat din hârtie colorată, cu un cioc care are partea inferioară mobilă. Gâtul este alungit, imitând profilul struţului, iar la cap are o coroană împodobită cu cordele colorate. Masca este completată de costumaţia formată din ţol, pe care sunt cusute hârtii colorate. Alaiul struţului mai este alcătuit şi din doi turci şi doi căldărari. Turcii bat tobele dupa fluierele căldărarilor şi repetă strigăturile şi descântecul struţului.

 

Jienii din Văleni

 Unul din cele mai răspândite obiceiuri de Anul Nou, din judeţul Vaslui, îl constituie manifestarea de teatru popular, intitulată de la localitate la localitate: Haiducii, Jienii, Banda lui Bujor, Banda lui Groza etc. Amploarea acestui obicei o constantăm şi la Văleni, unde este denumit  Jienii. Ceea ce impresionează de la bun început este costumaţia interpreţilor în care predomină elementele de port popular şi de unifromă militară. Alături de Iancu Jianu, personajul principal, în spectacol, mai evoluează: Anul Nou, Anul Vechi, doi haiduci, ciobanul, ofiţerul, vânătorul, turcul şi iubita Jianului – Soltanina (singurul personaj feminin).

În ansamblul său, spectacolul popular Jienii, s-a impus în Văleni ca o manifestare complexă şi de o mare audienţă la public.  

 

Alaiuri de datini : Pluguşorul din Tătăruşi, Iaşi; Colindătorii din Mogoşeşti, Iaşi; Capra şi Căiuţii din Drobniţa, Iaşi; Cerbul din Cucuteni, Iaşi; Alaiul de căiuți Tudora, Botoşani; Capra de la Popeşti, Iaşi; Cerbul din  Pârcovaci, Iaşi; Căiuții din Fântânele , Iaşi; Boul din Sineşti, Iaşi; Cerbul din Cepleniţa, Iaşi) ; Alaiul din Mirosloveşti, Iaşi;  Cerbul și Ursul  din Scobinţi, Iaşi; Ursul  din Todireşti, Vaslui; Colindătorii din Durleşti , Republica Moldova; Cerbul de la Costeşti , Iaşi; Turcii de la  Buda, Iași; Urşii de la Zărneşti, Botoșani; Alaiul de la Vorona, Botoșani; Alaiul de la Ungureni, Botoșani;  Alaiul de la Vîrfu-Cîmpului, Botoșani; Căiuții de la  Talpa-Mihăileni, Botoșani;  Capra din Puiești, Vaslui; Vălăretul din Rafaila, Vaslui; Irozii din Dragomirești, Vaslui; Irozii din Solești, Vaslui; Ursul de la Colinele Tutovei, Vaslui.


 

 

image
image