Image
image
image
image




Mănăstirea Dobrovăț
sat Dobrovăț, comuna Dobrovăț

Ultima ctitorie a lui Ștefan cel Mare, ridicată între anii 1503-1504, cu hramul Pogorârea Sfântului Duh, este un impresionant monument de  arhitectură gotică, aflat într-o poiană a pădurii Dobrovăț, pe malul pârâului cu același nume. Biserica este păstrată în aceeași formă ca la începuturi, celelalte construcții ale ansamblului fiind turnul de intrare cu 8 laturi, zidul de incintă, ridicate în sec XVIII și complexul de chilii de dată mai recentă.
Valoarea deosebită a monumentului este dată de pictura murală interioară, realizată în vremea  lui Petru Rareş, una dintre cele mai frumoase picturi de gen ale artei medievale din Moldova, în tonuri între care domină albastrul ce amintește de bijutera Voronețului. Restaurată în 1930, încântă astăzi prin tehnică și culoare, precum și prin motivele, unele, unice, din scenele interioare. Tabloul votiv îi înfătişează pe Ştefan cel Mare, Bogdan al III-lea şi Petru Rareş închinând biserica lui Isus Hristos.
Locul unde se află mănăstirea a fost, cu siguranță, locuit din vechime, mărturie stând obiecte descoperite aici ce aparțin perioadei Cucuteniene și chiar mai vechi.

 

Mănăstirea Hlincea
sat Hlincea, comuna Ciurea

            La poalele Dealului Cetățuia se ridică Mănăstirea Hlincea datând de la sfârşitul sec.  XVI, fiiind ctitorie a domniţei Maria, fiica lui Petru Şchiopul, domnitorul Moldovei (1574-1579 şi 1582-1591) şi a soţului ei, spătarul de origine greacă Zottu Tzigara. Încă de zidire, a fost închinată Mănăstiririi de la Dionisiate de la Sfântul Munte Athos, apoi, pe la 1616, devenind metoc al Mănăstirii Galata din Iaşi.
            Aflată în paragină, a fost restaurată mai întâi în timpul domniei lui Vasile Lupu , când s-au adăugat zidul de incintă, trapeza și chiliile pentru călugări, apoi, în timpul lui Ştefăniţă Lupu (1659-1661), s-a executat pictura interioară a bisericii, cu meşterii zugravi care au pictat şi biserica Mănăstirii Golia.
            Biserica mănăstirii, cu hramul Sf. Gheorghe,  construită în plan triconc, cu turlă pe naos , cu pridvor deschis, cu arcade suținute de coloane rotunde. impune prin proporţiile sale armonioase, graţioase chiar. Tabloul votiv din naos îi reprezintă pe ctitorii  Vasile Lupu, Ştefăniţă Lupu şi Doamna Ecaterina, iar în pictura interioară mai notăm reprezentările arhanghelului Gavriil și a sfinţilor militari Mercurie, Nichita, Gheorghe, Dimitrie şi Teodor, precum și motivele populare ce împodobesc chenarele din pronaos.  Ansamblul este înconjurat de ziduri înalte, intrarea făcându-se pe sub bolta vestică a construcției.
            După ce, de prin 1788 până în 1812 a avut destinația de spital, ansamblul a suferit lucrări de restaurare după cutremurul din martie 1977, definitivate apoi după 1991.

 

 

Mănăstirea Hadâmbu
sat Schitu Hadâmbului, comuna Mironeasa

Așezată pe culmea Delului Mare, mănăstirea a fost ctitorită de boierul Iane Hadâmbu în timpul domniei lui  Gheorghe Ghica, în anul 1659, care i-a dăruit ctitorului bucata de pământ unde fusese odata o  veche bisericuţă de lemn din secolul al XV-lea, pentru a ridica lăcașul de cult cu hramul Naşterii Preacinstitei şi Născătoarei de Dumnezeu.
Biserica, reprezentativă pentru arhitectura moldovenească din sec XVII, este redusă ca dimensiuni, construită în piatră. Zidurile de incintă formează un plan rectangular iar la colțuri au turnuri circulare, specifice construcţiilor cu funcţii de apărare.  
După secularizarea averilor mănăstirești, pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, călugării au părăsit mănăstirea, care a rămas în stare de degradare  până în  anii '30, când mare parte a zidurilor și a bisericii au fost refăcute prin strădania călugărilor păstoriți Ieromonahul Iov Mazilu (1891-1974).
În anul 1960, mănăstirea este din nou părăsită, după instaurarea regimului comunist.
Redeschisă în 1990, timp de doi ani a fost în grija protosinghelului Nicodim Gheorghiţă, care a descoperit într-un cufăr vechi icoana Maicii Domnului despre care se spune că lăcrimează mir și care a dus faima acestui lăcaș, devenit astfel, mare loc de pelerinaj la Sf.Maria, de 8 septembrie.
După 1990, s-au construit o nouă biserică cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, realizată în stilul tradiţional ştefanian, pardosită cu marmură de Ruşchiţa,  clădirea arhondaricului, realizat de meșteri populari din zona Neamțului și care  poate adăposti un număr de 500 pelerini, agheasmatarul și trei fântâni.  

3d arte

3d arte

3d arte

 

Mănăstirea Bârnova
sat Bârnova, comuna Bârnova

            Mănăstirea Bârnova, trecută în categoria monumentelor  istorice este ctitorită în sec. XVII de către Miron Barnovschi-Movilă (1629) și a  domnitorului Eustratie Dabija.  Se spune că este înălțată după planurile bisericii Mănăstirii Dragomirna. Biserica, nepictată în exterior, are două turle, una deasupra pridvorului şi alta cu decorțiuni exterioare. În pronaos, în partea dreaptă, se află două pietre de mormânt, cea a domnitorului Eustratie Dabija şi a fiicei sale, domniţa Maria.
            Un element de noutate pentru arhitectura moldovenească este turnul-clopotniţă lipit de biserică, de  deasupra pridvorului. Este prevăzut cu metereze pentru tras cu puşca şi cu o tainiţă folosită în vremuri de primejdie. Mănăstirea este un loc de pelerinaj mai ales duhovnicilor care slujesc aici.
În curtea mănăstirii află Palatul Domnesc al doamnei Dafina, ale cărui ziduri se mai pot vedea astăzi și beciurile domnești. Pe latura de nord de nord, printr-un turn pătrat, există o ieșire care dă într-o poiană spre împrejurimile pitorești din apropiere.

 

Mănăstirea Vlădiceni
sat Tomești, comuna Tomești

Aproape de Iași, în localitatea Tomești se află, în zona numită în vechime Poiana Vlădicăi, mănăstirea de călugăriVlădiceni. Legenda spune că  în anul 1415, domnitorul Alexandru cel Bun şi mitropolitul Iosif Muşat au întâmpinat la marginea Iaşului, pe aceste locuri, alaiul care ducea moaştele Sf. Mare Mucenic Ioan de la Cetatea Albă către Suceava. Pentru a menține în memoria oamenilor acest moment, aici  s-a ridicat un schit, care a marcat locul ca fiind unul al reculegerii și rugii.
Prima biserică s-a ctitorit pe locul vechiului lăcaș între 1908-1910, de catre  Arhimandritul Teodosie Şoriceanu şi câţiva călugări atoniţi. Distrusă cu timpul, în locul acesteia s-a ridicat o a doua biserică între  1923-1928 de către călugări veniţi de la Muntele Athos, care au viețiut aici un timp în cele două chilii.
Avariat din nou, în timpul celui de-al doilea război mondial, și închis de puterea comiunistă, ansamblul monahal a renăscut în 1992.
Pe locul bisericii de început de secol, s-a ridicat un edificiu ce respectă arhitectura moldovenească de sec XV cu hramul Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan și un paraclis din cărămidă cu catapeteasmă din lemn de brad, sculptat cu hramul Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul. Ulterior au fost ridicate casa monahală şi câteva căsuţe din lemn pentru pelerini.
Mănăstirea este împrejmuită cu un zid de piatră, având la intrare un turn-clopotniţă cu un etaj iar incinta e un frumos parc cu alei.

 

Biserica Sf Spiridon Lețcani

Biserica din centrul localității este singulară prin arhitectura sa, fiind singura biserică rotundă din țară.
A fost ctitorită de boierul Constantin Balş și soţia sa Ana, care era din familia Catargi, în jurul anului 1790. Se spune că planul construcției a fost inspirat de planul bisericii de la Sfântul Mormânt, devenit model pentru multe așezăminte ecleziastice, căci biserici cu forme circulare se întâlnesc  și  în Rusia spre sfârşitul secolului al XVIII. Intrarea se face printr-un portic sprijinit de patru coloane, iar altarul are forma unui semicerc lipit de corpul bisericii.
Inițial, hramul bisericii a fost Sf Constantin și Elena, a fost schimbat apoi, după incendiul din 1830, cu hramul Sf. Spiridon, iar actualmente este Sf. Dimitrie, Izvorâtorul de mir.Catapeteasma bisericii păstrează pictura datată la sfârșit de secol XIX, realizată în stil neobizantin și pe locul icoanei de hram este încă reprezentarea celui de-al doilea ocrotitor al lăcașului, Sf. Spiridon.

 

Mănăstirea și castelul Miclăușeni
sat Miclăușeni, comuna Butea

Pe pământurile oferite de Alexandru cel Bun vornicului Miclăuș pe la 1410, unde, spune legenda, a fost uns domn mai târziu, Ștefan cel Mare, familia Sturdza a ridicat, între 1821-1823, biserica în jurul căreia se va înființa centrul monahal. Biserica adăpostește una dintre cele patru icoane împărătești din paraclisul Cetății Neamțului, o cruce din argint filigranat în care se păstrează fragmente din moaștele a 14 sfinți și o părticică din lemnul crucii pe care a fost răstignit Isus Hristos, iar în pronaos, mormântul vornicului Alecu Sturdza Miclăușanu (1803-1848), personalitate marcantă a revoluţiei de la 1849, cu un epitaf scris de Costache Negruzzi.
Castelul, monument de artă gotică, ridicat între anii 1880-1904 de familia Sturdza pe locul unui vechi conac, prezintă decorațiuni exterioare care reiau detalii din stema familiei ctitorului și, la mansardă, o emblemă cu chipul domnitorului Ștefan cel Mare. Stilul exterior cu multe elemente neogotice aminteşte de Palatul Culturii din Iaşi, început în aceeaşi perioadă, dar şi de construcţii mai vechi, cum ar fi palatul sturzesc de la Ruginoasa. Plafoanele şi pereţii interioarelor au fost pictaţi în ulei cu motive geometrice şi florale iar marmura scărilor a fost adusă din Dalmaţia. O mare parte din mobilă este din lemn de trandafir, minuţios sculptată, ca şi uşile şi ferestrele. Castelul adăpostea cândva o impresionantă bibliotecă cu cărți rare, din care astăzi se mai păstrează câteva mii de cărți, salvate de la distrugerea și furtul masiv din anii războiului (1944-1945), când au dispărut fără urmă circa 50000 de volume, colecţia de arme şi armuri, piese numismatice, picturi în ulei, argintărie, vase de cristal, statuete şi alte obiecte de artă, covoare, mobilă.
Mănăstirea și castelul, situate într-un parc superb, fac parte, în prezent, dintr-un complex aflat sub patronajul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, care a înființat aici un centru social-cultural, un atelier de pictură și de încondeiat ouă și care se ocupă, în prezent, de lucrările de restaurare ale castelului care își va relua statutul de muzeu.

3 d arte

 

Biserica Domnească de la Ruginoasa
sat Ruginoasa, comuna Ruginoasa

Lângă palatul de la Ruginoasa , ridicat de vistiernicul Sandu Sturdza se ridică,  în 1811, biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, pe locul unde fusese cândva o biserică de lemn.
Biserica înălțată din piatră și cărămidă, respectă  stilul arhitecturalmoldovenesc, cu planul în formă de cruce, având la intrare, pe pronaos, turnul clopotniță înalt de 37 de metri.
Biserica mai păstrează câteva icoane din pictura murală originală și obiecte de cult vechi. Aici au fost depuse rămășițele rămăşiţele pământeşti ale domnitorului Alexandru Ioan Cuza (20 martie 1820, Huşi Moldova - 15 mai 1873, Heidelberg, Germania) – care au fost strămutate apoi la Biserica SF. Trei Ierarhi din Iași- și ale celor doi fii ai săi, Alexandru şi Dumitru.
 În racla din lăcaș sunt și osemintele mamei lui Cuza, Soltana, ale fratelui acestuia, Dimitrie și ale unchiului Grigori Cozantini. În criptă sunt depuși Sandu şi Ecaterina Sturdza (ctitorii acestei biserici) cu fiii lor

3d arte 3d arte 3d arte 3 d

Conacul Cantacuzino Pașcanu Ceplenița
sat Ceplenița, comuna Ceplenița

Ruinele unui faimos conac ce datează din sec. XVII  mai sunt și astăzi vizibile în localitatea Ceplenița, pe drumul spre Hârlău. Curtea boierească și conacul au fost ridicate familia vornicului Nistor Ureche, tatăl cronicarului Grigore Ureche pe pământul dobândit de acesta de la domnitorul Moldovei Radu Mihnea Vodă (1616-1619, 1623-1626). Ulterior, conacul ajunge, pe rând, în proprietatea unor familii de renume pentru istoria Moldovei, Cantacuzino-Paşcanu de la 1800 până la 1857, iar în timpul celui de-al doilea răboi mondial,  deținătorii acestuia sunt rudele cunoscutului critic  Paul Zarifopol.
În perioada comunistă, conacul a fost trecut în proprietatea statului și a devenit  sediu de şcoală, apoi cămin cultural şi bibliotecă comunală. Un incendiu din 1986 distruge clădirea în proporție majoră, ceea ce a mai rămas fiind apoi devastat de oamenii locului care au sustras piatra din zidurile de aproape un metru grosime ale palatului, precum și din zidul înalt de 2 metri, care înconjura proprietatea.
Lângă conac se află, Biserica Sf. Voievozi, cu turn clopotniță la intrare, datată 1802. A fost renovată la 1847 de către Mihalache Cantacuzino, din aceeași perioadă datând și catapeteasma, ulterior adăugându-i-se  un mic pridvor. Tot la Ceplenița au mai rămas din perioada medievală două poduri de piatră, unul în sat, altul la intersecția cu drumul spre Cotnari, în satul Zlodica, din aceeași comună, toate datând din sec XV, podurile din piatră cioplită, construite, se spune, din porunca lui Ștefan cel Mare, pentru a facilita accesul spre curtea domnească de la Cotnari. Lângă podul din Zlodica se află un beci din aceeași perioadă despre care se știe că ar fi aparținând ratoșului (hanului) și o biserică de lemn restaurată de sec XVII.

 

Curtea Domnească Cotnari
sat Cotnari, comuna Cotnari

În satul Cotnari, atestat de la 1441 sau după alte surse, de la 1448,  urmele civilizției medievale sunt multe, dar șterse.  Cu siguranţă că la Cotnari a existat o curte domnească, după cum indică numele bisericii Sfânta Paraschiva numită domnească, atribuită lui Ştefan cel Mare . Biserica nu are inscripţie care să ateste data construcţiei dar se spune ca ar fi fost zidită pe la 1496. Curtea s-a destrămat cu timpul, locul unde a fost situată cunoscându-se după hrubele care sunt, de fapt, vestitele pivniţe domneşti. Deși nu s-a săpat în zonă, se spune că din locurile unde sunt aceste pivnițe ar porni un tunel ce ar duce, pe sub pământ, până la Hârlau.
Tot din vremea lui Ştefan cel Mare mai există aici două poduri de piatră, peste două pârâuri. Oamenii le ştiu sub denumirea de „podurile domneşti ale lui Ştefan”, acestea fiind consemnate şi în documentele istorice.
O perioadă de înflorire a localității a fost sec XVI, când domnitorul Moldovei Despot Vodă (1561- 1563) a înființat în septembrie 1562/ martie 1563 o școală de latină,  Schola Latina, colegiu ce a instruit copii din toată Moldova și care s-a făcut cunoscut peste hotare prin corespondenţa tânărului umanist Johan Sommer, adus aici, ca profesor, de Despot Vodă.  Mulţi dintre oamenii politici şi de cultură ai Moldovei evului mediu îşi datorează pregătirea intelectuală şcolii latine de la Cotnari.
 Cotnariul a fost, așadar, un important spațiu al culturii, al instruirii și, în aceeași măsură, al credinței : în 1599, episcopul Quirini menţiona la Cotnari că ar exista trei biserici de piatră şi două de lemn, de confesiuni diferite: Sfântul Urban, Sfântul Leonard, Sfânta Treime, Adormirea Maicii Domnului şi Înălţarea Sfintei Cruci.
La câțiva kilometri de Cotnari, în satul  Cârjoaia, din aceeași comună, se găsesc alte vestigii medievale, un pod de sec XV și un castel de sec. XVIII.

3d ar3d arte

 

Situl arheologic de pe Dealul Cătălina

Despre numele Dealului s-au țesut multe legende : una dintre ele spune că vine de la numele unei copile care, ascunsă aici de tatăl său, spre a o feri de  barbari, ar fi fost înghițită de duhurile pământului, în alta, Cătălina ar fi fost  o prințesă refugiată pe aceste dealuri unde , săpând șanțuri, alături de slugile sale, ținea piept năvălitorilor și, în sfârșit, există și povestea conform căreia pe aici trecea drumul lui Ștefan Voievod catre Lina, legendă născută din pasiunea binecunoscută pentru frumos a legendarului domn.
Istoric vorbind, în zonă au fost descoperite urme de locuire datând încă din neolitic și, nu demult, o cetate traco-getică datată în sec. IV-III î.H. Elementele de fortificație arată că a fost înălțată pentru apărarea împotriva atacurilor barbare iar tehnica de realizare a acesteia a dovedit că este singurul tip de murus dacicus – zid de apărare tipic dacic- păstrat în țară.  În timpul săpăturilor au fost descoperite urme de locuinţe, obiecte din fier, cuţite, topoare, obiecte din bronz, ceramică.
Cetatea întărită cu ziduri groase, valuri de pământ și șanțuri se pare că a fost un puternic centru militar al vreunei căpetenii locale a dacilor

 

Curtea domnească Hârlău
Hârlău

Încă de la 1384  localitatea Hârlău e cunoscută drept reședință a Mușatinilor, mai exact a Margaretei, mama lui Petru I. Începând cu sec . XV devine  reşedinţă domnească, petru Mușat punând bazele Curții Domnești ce va fi, în timpul lui Ștefan cel Mare (1486), rezidită și mărită. Ulterior, Radu Mihnea aduce alte îmbunătățiri, odată cu mutarea reședinței sale de la Iași la Hârlău, în 1624. 
Planul construcției este vizibil și astăzi, fiind relativ bine conservat.
În preajma Curţii Domneşti se află biserica Sfântul Gheorghe, unul din cele mai reuşite monumente ale epocii lui Ştefan cel Mare, ctitorită la 1492. Realizată din piatră, o îmbinare între stilul bizantin şi cel gotic din punct de vedere al arhitecturii, edificul cu ziduri groase este decorat cu rânduri de ocnițe și firide și trei brâie de cărămidă smălțuită. Cornişa este impodobită cu o friză compusă din trei rânduri de discuri smălţuite, în culorile verde, galben. brun şi vişiniu, reprezentând, în relief, capete de zimbru, sirene, lei, grifoni, balauri, stele cu raze încovoiate. Această biserică are faţada mult mai bogat ornamentată în comparaţie cu alte construcţii din vremea lui Ştefan cel Mare. Monumentul a suferit restaurări succesive, între  1897-1904 și apoi, în 1926 şi în1954.

 

Anasamblul Cantacuzino Deleanu
Deleni

Conacul ctitorit pe 1730, de Vasile Lupu, a fost loc de refugiu al domnitorului și al fiicei sale, Ruxandra, înainte ca aceasta să ia drumul mănăstirii, duă ce a rămas vaduvă. Moșia de la Deleni, rămasă un timp în administrarea familiei Cantacuzino, a ajuns apoi în posesia familiei Ghica, timp în care conacul  a suferit numeroase prefaceri. Pe poarta de intrare, la 1802, s-a încrustat stema cu capul de bour. Dincolo de zidul conacului, astăzi, spital, se află biserica Adormirea Maicii Domnului, construită la 1669, încă funcțională.
Și tot în apropiere sunt ruinele celui mai vechi han din Moldova, ratoșul de la Deleni  (cu denumirea de „ratoş”domnesc - un han ce oferea posibilitatea schimbării cailor de poştă). Este o construcţie din piatră, din care se  mai păstrează doar structura încăperilor şi intrarea principală.
La periferia satului, ascunsă într-o poiană se află astăzi , Mănăstirea Lacuri, în locul unui schit, Schitul Deleni,  ctitorit la 1724 de Iordache Cantacuzino .

3d arte

3d arte

3d arte

3d a rte

3d arte 3d arte

Alte monumente:

Conacul P.P. Carp, Țibănești, comuna Țibănești, sec XIX cu biserica de zid
Palatul Sturdza, sat Miroslava, comuna Miroslava, sec XVIII
Ruine Biserica Cujna, sat Poiana cu cetate, comuna Grajduri, sec XVII
Mănăstirea Piatra Sfântă,/Schitul Tărâța, 1775, refăcut, sat Pietrăria, comuna Bârnova
Conacul Ion Inculeț, 1920, sat Pietrăria, comuna Bârnova
Biserica Sf. Nicolae , Aroneanu, construită de Aron Vodă la 1592
Biserica lui Petru Rareş, Tg- Frumos, 1542
Morminte Ion Neculce, Ștefan Apetrii, tatăl lui Ion Creangă, sat Prigoreni, comuna Ion Neculce
Biserica Schimbarea la Față, 1777, sat Cucuteni, comuna Cucuteni
Biserica Sf. Voievozi, 1804, sat Cucuteni, comuna Cucuteni
Biserica Sf. Împărați Constantin și Elena, sat Hermeziu, comuna Trifești, 1839
Biserica Sf. Voievozi , Şipote, înălţată de Pârcălabul Arbore la 1507

3 d ar te

 

image
image