Image
image
image
image


 


- Județul BOTOȘANI

- Județul IAȘI

- Județul VASLUI

- Republica MOLDOVA


” ….umblîndu păstorii de la Ardeal, ce se chiiamă Maramoroș, în munți cu dobitoacele, au dat de o hiară ce să chiamă buor și după multă goană ce au gonit-o în munți cu dulăi, o au scos la șesul apei Moldovei. Acoela fiindu și hiara obosită, au ucis-o(...)Și hierul țării sau pecetea cap de buor să însemnează. Și cățeoa cu care au gonit fiara aceea (...) pre care au chiemat-o Molda, iară apei de pre numele cățelii Moldii, i-au zis Molda, sau cumu-i zic unii, Moldova. Așișderea și țării, dipre numele apei i-au pus numele Moldova.”
moldaviantour moldavimold(Grigore Ureche – Predosloviia descălicării a țării Moldovei dinceputul ei)

E începutul de legendă al unui ținut care poartă și astăzi amprenta fascinantei sale istorii.
Însemnele timpului, ce vin dinainte de 4000 î.H., pe ceramica pictată de Cucuteni, cu mărturiile care atestă civilizația nomazilor indo-europeni sau pe cea daco-getică, sunt tăcute și ascunse ochiului profan.
Istoria medievală a ținutului e însă generos reprezentată pe tot teritoriul moldav, înțeles în granițele sale naturale, așa cum era pe vremea lui Petru I (1375-1391) : de la Carpați până la râul Nistru și spre sud, până la Marea Neagră.

3 d3d ar3d arte

Spațiul de la est de Carpați poartă ”amprenta monopolului spiritual și ideologic al bisericii”, încă dinainte de domnia lui Alexandru cel Bun, când Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului a recunoscut dreptul Moldovei de a avea Scaun Mitropolitan. Creștinismul ortodox a modelat esențial spiritualitatea și cultura materială a acestor locuri, astfel incât, pe lângă monumentele de arhitectura laică (conace, curți domnești), marea majoritate a tezaurului cultural imobil o formează lăcașurile de cult, biserici și mănăstiri.
Perioada de Aur a Moldovei este, fără îndoială, lunga domnie, de aproape jumătate de secol, a lui Ștefan cel Mare, a cărui canonizare de către Biserica Ortodoxă Română consfințește locul acestui domnitor în istoriografie dar și în mentalul colectiv, ca apărător de țară și al creștinătății, mare ctitor de biserici și unul dintre susținătorii artei si culturii scrise.

Din timpul lui Ștefan Vodă mai dăinuie și astăzi cam jumătate dintre ctitoriile sale, 44 la număr, și, tot de atunci, arhitectura ecleziastică reunește, într-o minunată simbioză, sub numele de stil moldovenesc, elementele goticului și ale manierei bizantine.

Urmașii lui Ștefan pe tronul Moldovei, Petru Rareș (1527-1538 ;1541-1546), Vasile Lupu (1634-1653)  și mai apoi Dimitrie Cantemir(1710-1711) fac parte dintre domnii aleși care au înțeles să lase urmașilor, în piatră sau pe hrisov, tezaure unice de istorie, viață creștină și artă.

Secolele XVIII - XIX ne-au lăsat îndeosebi mărturii ale vechilor curți boierești, în conacele familiilor care au diriguit destinul țării Moldovei : Mavrocordat, Strurdza, Balș, Rosetti ș.a., precum și ale unor personalități din viața politică și literară a vremii.

Tot atunci, teritoriile dintre Prut și Nistru trec sub ocupația rusă sub numele de Basarabia, fiind reatașate României doar pentru o scurtă perioada, între 1918 și 1940.

După ce în 1859, Moldova și Valahia se unesc sub numele de Principatele Unite și apoi România, numele de Moldova a încetat să desemneze o unitate administrativă, însă, ca și în cazul celorlalte provincii românești, tradiția istorică și culturală îi conferă și astăzi identitatea și locul meritoriu pe care îl are în evoluția culturii și a civilizației naționale.

 

 




image