Image
image
image
image


 


Indiscutabil, apogeul manifestărilor populare prilejuite de sărbătoarea Anului Nou în Moldova este reprezentat de apariţia mascaţilor. În cete organizate din timp (conduse de Vătafi, Dragomani, Căpitani etc.) ori constituite ad-hoc, mascaţii colindă satul întreg, suscitând în cel mai înalt grad interesul comunităţii.
În genere, s-a căzut de acord că apariţia mascaţilor trebuie pusă în concordanţă cu degenerarea timpului. Asupra rostului mascării s-au emis, însă, păreri diferite: măştile „reprezintă în mentalitatea arhaică spiritele moşilor şi strămoşilor care ar transmite prin dialog, gesturi, jocuri, principiul fertilităţii în noul an”; alte surse susţin doar rolul apotropaic al fenomenului, sau văd în deghizare o modalitate de refulare a tensiunilor sufleteşti acumulate peste an, masca oferind garanţia deplinului anonimat şi deci posibilitatea înfăptuirii unor gesturi pe care nimeni nu şi le-ar permite în viaţa cotidiană.

3d arte

Varietatea măștilor specifice ritualurilor de trecere a determinat, de-a lungul timpului, și o tradiție a confecționării lor. Meșterii populari le realizează din blană și piele de animale, țesături de pânză sau de postav gros, lut ars, lemn cioplit, coaja de tei, de mesteacăn sau de brad, metal, sfoară groasă, pene, câlți, păr de cal sau de porc, boabe de fasole și de porumb, pănuși de porumb, nasturi, mărgele, coarne de animale, bucăți de sticlă, hârtie și carton colorat. Culorile utilizate sunt sugestive pentru ritualurile de inițiere: alb și negru, reprezentând viața și moartea, roșul, semn al vitalității și al regenerării.

3d arte 3d artee

Măștile populare care au apărut cu rol ritual în vechime s-au menținut până în actualitate datorită spectaculosului la care oamenii au rezonat totdeauna și care a rezistat timpului. Din măști rituale au devenit măști spectacol, locul moșnegilor din vechime fiind luat de arap, căldărari, urâți, lăieși (denumire dată măștilor comice în diverse comunități).
De fapt, comunitățile s-au specializat pe o serie de măști animaliere pe care le joacă în virtutea tradiției locale, anturate de personaje care au menirea să provoace amuzament dar și spaimă, masca cea mai înspăimântătoare fiind considerată masca cea mai reușită. Măștile țin de creația populară, spiritul ludic fiind cel ce comandă tema și modul de realizare, ele sunt totdeauna unice, chiar dacă sunt efemere (măștile nu se păstrează decât rareori).
Având ca sursă de inspiraţie tradiţiile satelor de provenienţă, dar şi a zonelor înconjurătoare, meşteri creatori recunoscuţi pentru autenticitatea măștilor pe care le produc, cu valoare de simboluri mitice, dar şi de transsimboluri artistice sunt familia Ţugui Gheorghe, tatăl şi Gheorghiţă, feciorul din Vorona, cunoscută zonă a Botoşanilor, ale căror creații au depășit, prin faimă, granițele țării, Elena Aliței, unul dintre puţinii meşteri din zona Iaşului care a învățat acest meşteşug de la remarcabilul creator popular din Târpeşti – Neamţ, Nicolae Popa sau Bogdan Bârzu din Pârcovaci, Hârlău.

Translând doar spiritul măștii spre alt material și altă tehnică decât cele tradiționale, îmbinând grotescul cu satiricul, sunt măștile de lemn ale lui Dan Horgan din Barlad sau ale meșterului Grigore Posternac din Chișinău.

d arte 3d a


image


image
image