Image
image
image
image


 


Arta împletiturilor a fost prima tehnică folosită pentru construirea locuinţelor, precedând atât arta ţesutului, cât şi pe cea a ceramicii. Din neolitic și până către mijlocul veacului al XX-lea s-au confecționat numeroase și diverse obiecte utilizându-se acest meșteșug. Obiectele confecționate din nuiele sau în combinație cu alte materiale (mai ales cu papura) erau, cel mai adesea, în strânsă legătură cu ocupațiile curente ale locuitorilor (agricultura, pescuitul, vânătoarea, culesul din natură s.a.): grape, coșuri de tot felul (mai mari, pentru cărat pește și pentru culesul și transportatul strugurilor, mai mici, pentru zmeură sau afine, mai înalte, purtate pe spate pentru greutăți, mai lunguiețe, de genul papornițelor, sau chiar rotunde, de dus mâncare la câmp), lese și garduri pentru prins pește sau pentru stâne, curse de animale, coșuri pentru căruțe. A fost, de altfel, și prima tehnică pentru construirea locuințelor, fiind până azi prezentă în multe zone etnografice sub forma pereților împletiți din nuiele groase. De asemenea, împletiturile din nuiele se regăsesc și în interiorul caselor românești ca mobilier: lese care serveau ca platformă de pat, leagăne de copii, pentru agățat de grindă sau de purtat pe spate, lingurare s.a.

3d arte 3d arte

Împletiturile din nuiele de răchită presupun procedee tehnice complexe și o mare îndemânare. Cele mai întâlnite produse sunt coșurile, încă la mare cerere și nu numai în lumea satului. O categorie specială o reprezintă piesele de mobilier din împletitură de nuiele de răchită de diferite dimensiuni – fotolii, canapele, scaune, mese, etajere s.a. – a căror realizare necesită talent și stăpânirea perfecta a meșteșugului. Un cunoscut meșter împletitor în nuiele de răchită e Valentin Matraș din Vorona-Botoșani, un alt meșter împletitor în nuiele, Floricel Dibu, lucrează în satul Nicolae Bălcescu, comuna Flămânzi iar din județul Iași, familia Todirașcu din Heci, toti lucrând cu îndemânare atât coșuri de diverse dimensiuni, cât și piese de mobilier, de la scaune și mese până la fotolii. În Republica Moldova, un tânăr reprezentant al acestei ramuri a împletitului este Victor Brighidin din Bădiceni-Soroca, cu o tehnică de o acuratețe deosebită.Papura – existentă în culturi spontane în zone cu mare umiditate, în preajma apelor stătătoare (deltă, bălți) – este o materie primă din care se realizează împletituri cu destinații foarte variate. Din papură sunt țesute, în razboaie verticale speciale, foile de împletitură simple, destinate acoperirii dușumelelor, așa-numitele rogojini. Aceste rogojini, veritabile țesături primordiale, erau uneori ornamentate cu alesături geometrice. Tot din papură se împletesc coșuri cu diferite destinații și forme, seturi, șezuturi de scaune, panouri decorative, poșete și pălării. Prin satele Moldovei puțini mai sunt meșterii care să lucreze în papură, dintre aceștia, amintim pe Pavel Puiu și pe feciorul lui, care îi poartă numele și care duce mai departe acest meșteșug rar în satul Comarna, județul Iași. De asemenea,o comunitate în care mai sunt împletitoare de rogojini este satul ieșean Pîrliți din comuna Holboca.Împletirii manuale se pretează și pănușile sau foile de porumb,  paiele de grâu, secară și ovăz obiectele rezultate (de la pălării, poșete, la panouri decorative, suporturi) aducând purtătorului sau ungherului de casă decorat caldura și culoarea materialului natural. Împletitul în pănușe de porumb, în special a obiectelor decorative de mici dimensiuni (păpuși, cununi) e practicat de Ana Grunzu din Tomești-Iași sau Natalia Cangea din Zolonceni-Criuleni, Republica Moldova și tot din Republica Moldova sunt cei care au dovedit forța decorativă a împletiturilor din paie, ca Eugenia Moldovanu din Bălți și Petru Bucătaru din Chișinău.

3da

Mai nou, o tehnică ce nu se regăsește în tradiția românească, dar se mulează pe universul artistic popular sunt împletiturile realizate din sfoară, uneori din lână, accesorizate cu mărgele, fructe sau flori uscate. Chiar și un privitor neavizat ar recunoaște în ornamentica multora dintre împletiturile din sfoară decorul întâlnit în crestăturile în lemn, pe vasele de ceramică sau pe vechile scoarțe românești. Motivul solar, cel al rombului, cel stelar sau cele fitomorfe nu fac altceva decât să întărească convingerea că utilizarea acestei tehnici de import în scopul conservării simbolisticii și decorului tradițional este cu adevărat fericită. Împletitul în sfoară are numeroși reprezentanți mai ales în România. Dintre aceștia, îi pomenim pe Silvia Cozmîncă și Tatiana Harja, ambele din Iași, Aurora Sauciuc din Botoșani, Viorica Bucur din Roman-Neamț, cu obiecte decorative al căror efect ține atât de materialul natural cât și de tehnica și  motivele tradiționale.


 

 

image
image